Sănătatea oaselor
În cadrul aceluiași os, structura poate fi diferită în funcție de partea osului la care ne uităm:
- Os cortical sau os compact: Este partea dură exterioară și este alcătuită în principal din minerale precum calciu și fosfor.
- Os trabecular: Este cunoscut sub numele de "os spongios" datorită structurii sale de tip fagure de albine. Aceasta este partea interioară a osului; este mai puțin densă și este intercalată în compartimentul măduvei osoase.
În interiorul osului, colagenul oferă un cadru pentru încorporarea mineralelor și contribuie la flexibilitatea sa de a evita fracturile, în timp ce mineralele osoase conferă osului rezistență și rigiditate.
Remodelarea oaselor
În corpul uman, oasele noastre stochează 99% din calciu, 85% din fosfor și până la 60% din magneziu. Cu toate acestea, acest sistem de stocare nu este inamovibil. Oasele nu sunt structuri inerte în corpul uman, ele continuă să se schimbe printr-un proces cunoscut sub numele de remodelarea osoasă. Osul matur sau deteriorat este îndepărtat, eliberând mineralele din acesta în sânge, care la rândul lor sunt utilizate pentru a crea un os "nou". Acesta este un proces necesar și continuu care are loc pe tot parcursul vieții noastre, iar echilibrul dintre formarea și resorbția osoasă este esențial pentru menținerea masei și calității oaselor.
Boala oaselor
Atunci când formarea, modelarea sau remodelarea osoasă nu au loc corect, pot apărea diferite boli osoase:
- Osteogeneză imperfectă, cunoscut și ca boala oaselor fragileeste o tulburare genetică care cauzează anomalii ale colagenului din oase, ducând la scăderea densității osoase și la creșterea riscului de fracturi.
- Osteopetroza, cunoscut și sub numele de boala oaselor de marmurăeste o boală osoasă metabolică în care procesul de remodelare este atipic. Echilibrul dintre osul eliminat (reabsorbție) și cel creat este perturbat, fiind creat mai mult os decât reabsorbit. Rezultă astfel un os excesiv de dens care se rupe mai ușor.
- Boala Paget este, de asemenea, cauzată de remodelarea osoasă anormală. În acest caz, osul este reabsorbit corect, dar noul os creat este anormal, ceea ce îl face predispus la deformări și fracturi. Această boală apare la pacienții cu vârsta de peste 40 de ani, iar cauza principală este necunoscută.
- Rachete este înmuierea și slăbirea oaselor ca urmare a mineralizării defectuoase a unei părți a oaselor, care poate fi cauzată de genetică sau, mai frecvent, de factori nutriționali. De fapt, deficitul extrem și prelungit de vitamina D este cea mai frecventă cauză a acestei afecțiuni. Vitamina D ajută organismul nostru să controleze corect nivelurile de calciu și fosfor, promovând mineralizarea oaselor. Dacă organismul nu primește suficientă vitamina D sau are probleme în a o absorbi corespunzător, se poate dezvolta rahitismul.
- Osteoporoza este o boală osoasă degenerativă care afectează aproximativ 1 din 3 femei din întreaga lume. Aceasta duce la scăderea densității oaselor, făcându-le mai poroase, fragile și mai puțin rezistente și, prin urmare, mai predispuse la fracturi. Osteoporoza la femei este mai frecventă decât la bărbați, în special după vârsta de 50 de ani.
Densitatea osoasă
Există mulți factori care influențează sănătatea și remodelarea oaselor, inclusiv diferiți hormoni precum hormonul paratiroidian, calcitriolul, hormonul de creștere, glucocorticoizii, hormonii tiroidieni și hormoni sexuali (estrogen și progesteron). Acesta din urmă joacă un rol crucial în dezvoltarea și menținerea scheletului, exercitând un efect pozitiv asupra masei osoase prin inhibarea resorbției și stimularea formării osoase de-a lungul diferitelor etape ale vieții noastre:
- Copilărie: După naștere urmează o etapă crucială pentru dezvoltarea oaselor, deoarece este momentul în care scheletul crește cel mai mult. În timpul copilăriei, oasele cresc datorită prezenței cartilajului de creștere, care este locul unde se formează noul os. În această etapă, cei mai activi hormoni sunt cei tiroidieni, deoarece aceștia reglează formarea cartilajului și se asigură că acesta se maturizează corect. Absența sau scăderea acestor hormoni poate duce la o încetinire semnificativă a creșterii (care devine evidentă la scurt timp după naștere), precum și la o întârziere a maturității osoase.
- Pubertate: Apariția hormonilor sexuali oprește în cele din urmă creșterea oaselor. Adolescenții cu niveluri mai ridicate de hormoni sexuali în această etapă tind să crească mai repede, dar numai până la un anumit punct. Ei câștigă în înălțime rapid, dar în cele din urmă nu devin foarte înalți. Pe de altă parte, adolescenții cu un deficit sau niveluri mai scăzute de hormoni sexuali nu experimentează o explozie pubertară, iar creșterea lor este lentă, dar continuă pentru o perioadă mai lungă de timp. Cu alte cuvinte, ei ajung să fie mai înalți ca adulți.
- După pubertate urmează etapa de consolidare osoasă. Creșterea osoasă este finalizată, iar înălțimea definitivă a unei persoane este dobândită. Până în acest moment, osul a trecut prin formare, modelare și remodelare. Din acest moment, osul va trece doar prin remodelare.
O persoană obișnuită atinge cantitatea maximă de oase la vârsta de 30-35 de ani. După aceasta, există o pierdere naturală a masei osoase în timp. Acest lucru se datorează faptului că, la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, crearea de os nou ca parte a procesului de remodelare este mai scăzută, ceea ce duce la scăderea masei osoase în timp. Acest lucru este cauzat de o scădere a nivelului hormonilor sexuali, care afectează femeile mai mult decât bărbații. La femeile de peste 50 de ani, din cauza scăderii hormonilor sexuali în timpul menopauzei, vârful masei osoase este mai scăzut, iar pierderea osoasă este accelerată comparativ cu bărbații. Dacă se pierde prea multă masă osoasă, aceasta poate duce la osteoporoză.
Cum să îmbunătățiți sănătatea oaselor
În timp ce masa osoasă maximă a unei persoane este determinată în principal de factori genetici, obiceiurile și dieta dumneavoastră pot contribui la susținerea și menținerea sănătății și densității oaselor:
- Activitatea fizică este esențială pentru dezvoltarea corectă a oaselor și promovează formarea acestora în timpul remodelării.
- Factori nutriționali poate afecta și masa osoasă. Consumul de alimente bogate în calciu pe tot parcursul zilei este esențial pentru sănătatea oaselor dumneavoastră, deoarece acest mineral este necesar pentru mineralizarea corectă a oaselor. Cantitatea recomandată de aport de calciu poate varia în funcție de vârstă și sex.
- Vitamina D joacă, de asemenea, un rol important în mineralizarea oaselor, deoarece ajută organismul să absoarbă calciul. Principala modalitate de a obține această vitamină este prin expunerea la lumina soarelui și prin surse alimentare precum peștele gras, ficatul și brânza.
Dar nu uitați! Niciun exces nu este bun pentru tine. Sănătatea oaselor necesită un echilibru între reabsorbția oaselor vechi și crearea de noi oase. Aceasta înseamnă că un surplus al oricăruia dintre acești factori poate fi contraproductiv sau chiar poate duce la alte probleme de sănătate.