Epilepsia este o afecțiune neurologică ce determină o persoană să aibă crize convulsive repetate. O criză convulsive are loc atunci când există o explozie bruscă de activitate electrică neobișnuită în creier. Aceasta poate afecta temporar mișcarea, conștientizarea, sentimentele, comportamentul sau simțurile. Deși crizele convulsive pot părea înfricoșătoare, epilepsia este mai frecventă decât cred mulți oameni, iar multe persoane duc o viață complet activă cu această afecțiune.
Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică caracterizată prin convulsii recurente, neprovocate. Aceste convulsii sunt cauzate de o activitate electrică anormală în creier. Creierul este compus din miliarde de celule nervoase numite neuroni, care comunică între ele prin semnale electrice. În timpul unei convulsii, un grup de neuroni "descarcă" electricitate într-un mod anormal, brusc și excesiv. Această descărcare electrică anormală se poate răspândi la alte zone ale creierului, perturbând funcționarea normală a acestuia și ducând la diverse simptome, cunoscute sub numele de convulsii. Cauzele exacte ale acestei activități electrice anormale sunt variate și pot include: * **Factori genetici:** Unele forme de epilepsie sunt ereditare. * **Leziuni cerebrale:** Traume la cap, accident vascular cerebral, infecții ale creierului (meningită, encefalită) pot duce la epilepsie. * **Malformații cerebrale:** Anormalități în dezvoltarea creierului pot cauza activitate epileptică. * **Alte afecțiuni medicale:** Tumori cerebrale, boli degenerative, tulburări metabolice. * **Cauze necunoscute:** În multe cazuri, cauza exactă a epilepsiei rămâne neidentificată. Tipul de convulsie depinde de zona creierului afectată de activitatea electrică anormală și de cât de mult se răspândește aceasta.
Creierul funcționează prin trimiterea de semnale electrice între celulele nervoase. În epilepsie, aceste semnale se pot deregla uneori, determinând creierul să trimită mesaje anormale bruște. Când acest lucru se întâmplă, poate apărea o criză.
Convulsiile epileptice nu sunt toate la fel. La unele persoane, acestea provoacă tremurături și pierderea cunoștinței. La altele, pot arăta ca o privire fixă în gol timp de câteva secunde, confuzie, mișcări repetitive sau perceperea unor mirosuri, gusturi sau senzații neobișnuite. Simptomele depind de partea creierului afectată și de cât de mult se răspândește activitatea electrică anormală.
Simptomele epilepsiei și semnele de avertizare ale unei crize convulsive
Simptomele convulsiilor pot varia mult de la o persoană la alta. Unii oameni au simptome fizice clare, în timp ce alții au semne de avertizare mai subtile. Simptomele comune ale convulsiilor pot include rigiditate bruscă, mișcări sacadate, pierderea conștienței, confuzie sau perioade scurte de lipsă de răspuns.
După aceea, o persoană se poate simți obosită, confuză sau poate avea dureri de cap. Recuperarea poate dura minute sau uneori mai mult, în funcție de tipul crizei.
Tipuri de crize în epilepsie
Există diferite tipuri de crize și înțelegerea lor poate face epilepsia mai ușor de recunoscut.
Crize epileptice focale și epilepsie focală
O criză focală începe într-o zonă a creierului. Simptomele pot varia foarte mult. Unii oameni rămân conștienți, dar observă sentimente, mișcări sau senzații neobișnuite. Alții devin confuzi, privesc fix în gol sau repetă mișcări precum bătutul buzelor sau frecarea mâinilor. O criză focală poate rămâne într-o singură zonă sau se poate răspândi mai mult.
Crize de absență (crize petit mal)
Crizele de absență sunt mai frecvente la copii, deși pot apărea și la alte vârste. De obicei, acestea provoacă o pierdere scurtă a conștienței. Un copil poate înceta brusc să vorbească, privi în gol câteva secunde, apoi își continuă activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Deoarece sunt atât de scurte, pot trece ușor neobservate.
Convulsii tonico-clonice generalizate (convulsii grand mal)
Acesta este tipul pe care mulți oameni și-l imaginează când se gândesc la epilepsie. O criză tonic-clonică generalizată cauzează de obicei înțepenirea corpului, urmată de mișcări ritmice de zvâcnire. Persoana își pierde cunoștința și se poate simți foarte obosită ulterior. Deși această criză poate fi îngrijorătoare de privit, primul ajutor de bază poate face o diferență reală.
Convulsii mioclonice
Convulsiile mioclonice provoacă spasme sau zvâcniri bruște, scurte, de obicei la nivelul brațelor sau al trunchiului superior. Adesea durează doar o secundă sau două, iar persoana rămâne, în mod normal, conștientă pe tot parcursul. Ele pot apărea singure sau împreună cu alte tipuri de crize.
Convulsii atonice
În timpul unei crize atonice, mușchii își pierd brusc forța și devin flasci. Acest lucru poate face ca capul să cadă sau persoana să cadă, ceea ce poate duce la răniri. Aceste crize sunt de obicei foarte scurte, iar recuperarea este adesea rapidă.
Convulsii febrile
Convulsiile febrile apar la copiii mici și sunt declanșate de o febră mare, nu de epilepsie în sine. Deși pot fi înfricoșătoare pentru părinți, sunt de obicei scurte și inofensive, iar majoritatea copiilor le depășesc fără efecte pe termen lung.
Ce cauzează epilepsia și convulsiile?
Epilepsia poate avea multe cauze diferite. Uneori este legată de genetică, în alte cazuri poate fi legată de o leziune cerebrală, o infecție cerebrală, o tumoare cerebrală sau modificări în dezvoltarea creierului.
La mulți oameni, nu se găsește o cauză exactă. Acest lucru poate fi frustrant, dar este comun. Cu toate acestea, necunoașterea cauzei nu înseamnă că afecțiunea nu poate fi tratată.
Declanșatori și factori de risc ai crizelor epileptice
A avea epilepsie nu înseamnă că crizale apar la întâmplare. Pentru mulți oameni, anumite situații pot face crizalele mai probabile. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de declanșatori de criză și sunt diferite de cauza de bază a epilepsiei.
Declanșatorii comuni includ lipsa somnului, stresul, medicamentele omise, luminile intermitente, alcoolul sau bolile și febra. Stresul, în special, este unul dintre cei mai frecvent raportați declanșatori, motiv pentru care gestionarea acestuia poate juca un rol important în controlul crizelor.
Nu toată lumea are declanșatori clari, iar aceștia pot varia de la persoană la persoană. Păstrarea unui jurnal despre momentul în care apar crizile poate ajuta la identificarea tiparelor personale și la reducerea șanselor unei noi crize.
Cum se diagnostichează epilepsia
Medicii diagnostichează de obicei epilepsia punând întrebări detaliate despre ce s-a întâmplat înainte, în timpul și după o criză. O descriere de la cineva care a fost martor la episod poate fi deosebit de utilă.
Testele includ adesea un electroencefalogramă, care înregistrează activitatea electrică a creierului, sau o RMN. Testele de sânge și alte evaluări pot fi, de asemenea, utile pentru a determina alte cauze ale crizelor.
Însă trebuie clarificat că un diagnostic nu se bazează pe un singur simptom, trebuie analizată imaginea de ansamblu înainte de a decide dacă o persoană are epilepsie și ce tip ar putea fi.
Tratament pentru epilepsie și medicamente anticonvulsivante
Tratamentul epilepsiei depinde de tipul crizelor, vârsta persoanei, starea generală de sănătate și cauza posibilă. Pentru mulți oameni, medicamentele antiepileptice sunt principalul tratament. Aceste medicamente ajută la reducerea sau prevenirea crizelor, iar mulți pacienți obțin un bun control al crizelor cu medicamentul potrivit.
Uneori, gă.
Dacă medicamentele nu funcționează suficient de bine, pot fi luate în considerare alte opțiuni. Acestea pot include chirurgia în cazuri selectate, diete speciale sau tratamente precum stimularea nervului vag. Planul corect depinde de situația individuală.
Viața cu epilepsie
Trăind cu epilepsie pot apărea provocări practice și emoționale, în special în ceea ce privește condusul, munca, școala și independența. Chiar și așa, multe persoane cu epilepsie studiază, lucrează, au familii și se bucură de viața de zi cu zi.
Obiceiurile zilnice bune pot ajuta. Respectarea regulată a medicației, un somn suficient, gestionarea stresului și respectarea programărilor de urmărire contează. Unii oameni găsesc, de asemenea, util să-și identifice factorii declanșatori ai crizelor și să țină o evidență a momentului în care apar acestea.
Sprijinul emoțional este, de asemenea, important. Anxietatea, starea proastă de spirit și teama de o altă criză pot afecta calitatea vieții, așa că sprijinul din partea familiei și a prietenilor poate face o mare diferență.
Ajutarea unui prieten sau membru al familiei cu epilepsie
Dacă cineva are o criză, rămâi calm. Îndepărtează obiectele periculoase, protejează-i capul cu ceva moale, dacă este posibil, și întoarce-l pe o parte, odată ce este sigur să faci acest lucru. Nu-l ține imobil și nu-i pune nimic în gură.
Sunați la serviciile de urgență dacă criza durează mai mult de cinci minute sau dacă persoana nu își revine așa cum era de așteptat.
Epilepsia poate suna copleșitor la început, dar informațiile clare și tratamentul corect o pot face mult mai gestionabilă.
Înțelegerea condiției este adesea primul pas spre a te simți mai în control.
Citește și
Studii clinice în apropierea mea: Cum să le găsesc?
Vă întrebați cum să găsiți un studiu clinic în apropierea dumneavoastră? Găsiți sfaturi despre cum să găsiți o cercetare clinică la care să participați. Mai multe în blogul Entwine!
Hormonii în timpul menopauzei: Proces, tratamente și cercetare
Menopauza: Nu o boală, ci un proces. Schimbări hormonale prin care trec femeile, simptome, tratament, inovații științifice și medicale. Cercetare.